Olimpic.Profesor.Olimpiada

Ioana Dima

Elevă în clasa a XI-a A, olimpic la fizică.

Știm că ai participat mereu la olimpiada de fizică, încă din gimnaziu. De ce fizică?

Am fost la naționale de mică. La fel ca mulți din olimpicii la fizică am început cu matematica, apoi am continuat cu fizica pentru că m-a atras mai mult, e mai practică, mai palpabilă aș putea spune. În plus, mama mea este profesoară de fizică și mi-a arătat, ușor ușor, ce înseamnă , de fapt, fizica, apoi am ajuns la liceu și am avut parte de un profesor excepțional care m-a atras și m-a făcut să continui pe acest drum.

Care sunt avantajele statutului de olimpic național?

Avantajele statutului de olimpic național la fizică aș putea spune că sunt noțiunile pe care le învățăm în plus pentru a înțelege diverse fenomene, și practica pe care o facem înainte de olimpiadă. Chiar îmi pare rău că la clasă nu rămâne timp pentru așa ceva, pentru că materia este foarte multă, sunt multe lucruri interesante care merită experimentate.

Povestește-ne o întâmplare remarcabilă de la olimpiadă.

Sunt multe întâmplări... de la cele din timpul probelor, la cele din afara lor, cele legate de viața de cămin.. Acum 2 ani, de exemplu, era undeva la 3 dimineața și ne era foame. O prietenă a bătut la fiecare ușă de pe palier. Rezultatul? S-a întors cu o gramadă de donații. Pentru că la ONF toți suntem uniți!

Spune-ne câte ceva despre viitorul tău. Se leagă de acest domeniu?

Mai mult sau mai puțin. Îmi doresc să urmez Medicina și dau admiterea cu fizică. Aș putea spune că se leagă.

Dumitru Combei

• Profesor de fizică.

Când ați realizat că aceasta este meseria pe care vreți să o urmați și de ce fizică?

Am realizat asta în clasele a XI-a și a XII-a și am ales fizica deoarece a reprezentat o pasiune.

Câți elevi ați avut la națională în ultimii 2 ani? Cum v-ați simțit când ați aflat vestea că s-au calificat la națională?

Anul trecut au fost 4 și anul acesta tot 4. Deci în ultimii 2 ani au fost 8 în total. Cât despre cum m-am simțit, am fost bucuros, cred că visul oricărui profesor este să aibă elevi premianți. Este un sentiment deosebit atunci când ești în sală și când vezi că din toată țara sunt și elevii tăi puși în față. Sincer, senzația cea mai aparte este când ai un elev la națională pe primul loc și am avut plăcerea asta.

Din punctul dumneavoastră de vedere, ce înseamnă un elev în pregătirea unui elev care participă la olimpiadă?

Părerea mea este că elementul decisiv este elevul. Rolul profesorului este de a-l dirija către anumite lucruri și de a-l controla. Deși, de obicei, cu elevii care se duc la olimpiade, controlul nu este o problemă. În cele din 80% este contribuția profesorului și 20% a elevului.

Dacă v-ați întoarce în anii de liceu, ce meserie v-ați alege? Ar fi aceeași sau cu totul alta?

Sincer? Mi-am făcut meseria de profesor și mi-a plăcut, dar poate, dacă aș da anii înapoi, cred că aș alege medicină.

Ionuț Voinicu

Elev în clasa a XII-a B, olimpic la chimie

Cum te-ai simțit când ai participat la etapa internațională a olimpiadei Științele Pământului?

Bineînțeles că m-am simțit foarte bine, deoarece calificarea la olimpiada internațională e ca o încununare a efortului depus atâția ani de zile. Inițial nu m-am gândit că o să mă calific, deoarece este o olimpiadă complexă, care abordează subiecte precum: geologie (reprezintă 50% din punctaj), astronomie, hidrologie, oceanografie și altele. Însă toate se leagă între ele și pornesc de la noțiuni pe care le facem acum, în liceu.

Ce avantaje ai ca olimpic internațional?

Ca și olimpic internațional ai multe avantaje. De curând am observat ca există o lege în urma căreia olimpicii internaționali pot să studieze la 2 facultăți, fără taxă, pe când în mod normal ai voie să faci doar o facultate fără taxă. Eu, întâmplător, chiar asta vreau, să studiez la 2 facultăți. De aceea, cred că o să mă înscriu la acel articol de lege, pentru că m-ar ajuta foarte mult.

Cum este India? Ce fel de oameni ai întâlnit acolo?

India este o țară foarte diferită de Europa, foarte deosebită și chiar îmi doream să vizitez o țară din afara continentului european și, astfel, visul mi s-a îndeplinit. Auzisem de la alte olimpiade naționale că voi întâlni elevi hotărâți, crispați, temători de olimpiadă și nu prea prietenoși. În schimb, am întâlnit persoane minunate, foarte prietenoase și mi-am făcut mulți prieteni. Acum, de curând, ne-am făcut un grup online și încă de atunci continuăm să vorbim.

Ce faci în timpul liber?

În ciuda aparențelor îmi petrec timpul liber ca orice adolescent obișnuit. Poate nu-mi petrec nopțile prin cluburi, dar ies pe afară cu prietenii: mergem la film, la teatru, ieșim prin oraș sau prin parc, mă joc pe calculator, stau mult pe telefon, mă uit la televizor. Chiar dacă Slatina nu e un oraș mare, găsim tot timpul ceva de făcut.

Laura Moșteanu

Profesor de chimie

Cum și când v-ați decis să deveniți profesor de chimie?

Mi-a plăcut întotdeauna această meserie, pentru că mama mea a fost profesoară de limba română, organiza spectacole cu elevii ei și mă lua cu ea la aceste reprezentări. Îmi plăcea școala cu tot ce însemna ea: elevi, profesori, ore captivante… M-am hotărât să urmez această profesie pe la 10-12 ani.

De ce chimie?

În copilărie, aveam ca vecini o familie de ingineri chimiști la care mă duceam adesea pentru că aveau o fată de vârsta mea. Ei mi-au vorbit de această profesie și de aceea eram hotărâtă să mă fac inginer chimist (pe atunci, industria chimică era foarte dezvoltată la noi în țară). Chimia mi-a plăcut enorm din clasa a VII-a și datorită profesoarei mele, un dascăl de excepție și mama celei mai bune prietene a mea. Când în clasa a VIII-a doamna profesoară a murit, m-am hotărât să devin profesoară de chimie. Am fost o elevă de nota 10, puteam să devin orice mi-aș fi propus, dar iată că uneori destinul iți este marcat de oamenii din viața ta, care îți devin modele.

Ce presupune pregătirea unui elev pentru olimpiadă?

O olimpiadă se pregătește cu multă trudă, un efort care este însa răsplătit de rezonanța pe care o au sfaturile tale în munca elevului. Înseamnă ore petrecute în echipă, studiu individual intens, uneori sacrificii, dar atunci când ești pasionat de o disciplină și vrei să faci performanță îți dedici întreaga energie acestui scop și nu mai simți oboseala.

Cum v-ați simțit când ați aflat că Ionuț merge la internațională?

Ionuț Voinicu este unul dintre elevii mei care mi-au produs în viață emoții puternice și sentimente de satisfacție profesională profundă. Să-l vezi pe scenă pe locurile 4 si 5 pe țară, alături de olimpicii internaționali de chimie, selectat în lotul olimpic lărgit sunt bucurii de nedescris pentru un profesor, pentru că reprezintă încununarea eforturilor noastre. Am crezut în el, în spiritul lui enciclopedic, în inteligenţa lui sclipitoare și calificarea lui la internațională de la Științele Pământului și medalia obținută acolo m-au bucurat nespus.

Ionel Petrușcă

Elev în clasa a XII-a D, olimpic la geografie

Știm că ai participat mereu la olimpiada de geografie, încă din gimnaziu. De ce geografie?

Tatăl meu este profesor de geografie. Cred că el este cel care mi-a insuflat pasiunea pentru această materie și mi-a îndrumat primii pași în acest domeniu. Apoi totul a venit de la sine și a început să-mi placă.

Cu ce ai rămas după atâția ani de olimpiade?

Consider că am rămas cu prieteni peste tot în țară și cu muulte amintiri. În plus, ne-am obișnuit cu examenele și cu emoțiile, acum îmi va fi mai ușor la admitere!

Care sunt avantajele statutului de olimpic național?

Cred că te simți apreciat de ceilalți și este o împlinire personală chiar și participarea la olimpiada națională.

Viitorul tău se leagă de acest domeniu?

Nu, nici pe departe! Voi urma Medicina.

Wow! Nicio tangență! Ce te-a făcut să iei această decizie?

Geografia m-a obișnuit cu învățatul, lucru care m-a ajutat să învăț mai ușor pentru Medicină. Este ceea ce-mi place, ceea ce vreau să fac de acum înainte, iar în domeniul medical, tind să cred că îți poți găsi mai ușor de lucru. De asemenea, este o meserie interesantă care promite multe!

Aurelia Cotoșman

• Profesor de geografie

De ce ați ales această meserie?

În liceu, profesorul de geografie a fost un model, un excelent padagog, cu o cultură vastăși o mare admirație pentru cadrul natural românesc. În același timp era apropiat de elevi, iar eu eram responsabila Cercului de geografie din liceu. Activitatea cercului era intensă, cu deplasări în orizontul local, referate și comunicări științifice, concursuri pe teme geografice, etc. Așa m-am hotărât să dau examen la Facultatea de Geologie și Geografie din București și să urmez o carieră didactică.

Cum v-ați simțit când ați aflat că Ionuț face parte din lotul național?

M-am convins, încă o dată, că orice efort este, în final, răsplătit și m-am bucurat enorm că Ionuț și-a realizat acest vis. În clasa a IX-a și a X-a am muncit foarte mult împreună și a fost extrem de aproape de această realizare, dar a avut ghinion. Eu am participat de două ori la pregătirea lotului național (București-2009 și Iași-2011), la care am fost cu un alt elev al meu, Popa Florea Vlad și am știut, de când l-am cunoscut pe Ionut, că este capabil să obțină această performanță. La sfârșitul clasei a XII-a va merge la medicină, ca atare nu a făcut o pregătire specială pentru olimpiada de geografie, la care a insistat să meargă de plăcere. Nu am știut că va participa la barajul pentru lot, dar speram că va încerca. Oricum, nu avea nimic de pierdut. Și a câștigat!

Cum vedeți generațiile din prezent peste 10 sau 15 ani?

Sunt foarte diferite generațiile de elevi, de la un liceu la altul, de la un mediu la altul. Elevii de la Minulescu sper să devină buni specialiști, nu contează în ce domeniu, dar să fie competenți în meseria pe care și-au ales-o. Numai așa pot schimba lumea în bine și o pot controla. Numai așa vor fi puternici și liberi! Așa îi și văd! Cred că e în puterea lor să facă acest lucru.